andreea peruca ondulata

O poveste reala 3


Buna dragi mei,

Ce inseamna de fapt “a fi normal” ?

De cativa ani o cunosc pe Andreea. Ea este exemplul pe care il dau multor tinere ce trec prin aceeasi situatie. Alopecia Universalis ! Andreea sufera de alopecie universala, de obicei ireversibila, incurabila pana in momentul actual. Nimeni nu poate cunoaste cauzele aceastei misterioase afectiuni. Slava Domnului, este doar o reactie de autoprotejare a organizmului fata de celulele ce se inmultesc rapid. Nu exista alte afectiuni ascunse. Barbatii sunt cei mai predispusi alopeciei sau calvitiei. Puteti afla mai multe detalii aici.

Acum ceva timp am rugat-o pe Andreea sa puna cateva ganduri pe o foaie, sa explice etapele prin care trece, si mai ales cum a reusit sa fie atat de naturala si increzatoare. In afara de faptul ca este o tanara superba, eu o consider un exemplu demn de urmat!

Andreea Murariu -diagnostic- Alopecia Universalis:

Cum se spune :”Dumnezeu da celor ce pot duce!”
Cand eram mica mintea mea de copil ma considera perfecta , ma uitam in oglinda si ma gandeam daca am tot ce-mi trebuie ca sa ating perfectiunea?! Eul meu imi spunea ca asa este , insa la varsta de 5 ani ,cineva de acolo de sus si afectiunea numita Alopecie m-au contrazis profund.Aceasta “boala” sa manifestat la nivelul scalpului unde ,podoaba mea  capilara a fost distrusa de niste pete fara par , care treceau si reveneau la loc cu timpul, cand imi era lumea mai draga .  Parintii mei au decis sa ma tunda zero  de vreo 2-3 ori , iar acest lucru ma facea sa fiu diferita de restu fetelor si ma demoraliza complet. Tratamente peste tratamente nu si-au facut efectul .
Cu timpul boala sa agravat si am ajuns la varsta de 9 ani neavand nici macar un fir de par pe intreaga suprafata a corpului , aceasta fiind intr-o iarna .O data cu acestea si moralul meu a scazuse aproape de minimum , viata sa transformat intr-un chin. Caciula neagra cu floara in partea dreapta ,pentru care mama sa rugat 2 zile sa o port pentru a iesi din casa, era singura prietena care ma camufla de cine eram cu adevarat. Era jumatatea lunii iunie , o canicula torida, iar eu nu ma impacam cu ideea ca trebuie sa port un batic, care accentua forma capului  si nu masca deloc faptu ca n-am par. Ma smteam ciudata , ma simteam diferita , ma simteam urata , cu toate acestea ma priveam in vechea oglinda , iar  eu ma vedeam la fel de frumoasa. Mergeam pe strada cu capul plecat  pentru faptul ca aveam impresia ca toata lumea ma privea continuu.Eram doborata dea-dreptul. Jignirile si ironiile erau la ordinea zilei. Cuvantul °Cheala° ma distrugea, ma facea sa ma izolez de restul oamenilor,ma facea sa-mi pun mii de intrebari la care nu gaseam raspuns si totusi aveam puterea sa merg inainte , sa privesc prin persoanele care ma priveau neincetata , sa le ocolesc , sa nu dau atentie rautatilor fiind constienta ca doar eu am de suferit din asta.Toate acestea m-au facut sa ma maturizez , sa privesc inainte , sa visez ca intr-o zi o sa fie bine. Tratamentele au continuat pe tot parcursul anilor.
Intr-o zi niste prieteni de familie mi-au propus sa-mi achizitionez o peruca. Iar  mie mi se parea hidos sa port o  asemenea chestie  si am ramas la parerea mea . Un an mai tarziu , parerea mea se schimbase , vroiam cu desavarsire sa am par , imagini cu mine avand par imi treceau prin cap si am zis ca trebuie sa o incerc si pe asta , pentru ca nu am nimic pe pierdut. Zis si facut ! Mi-am achizitionat prima peruca , asta fiind in vacanta de vara . Ma simteam ciudat,  nu ma simteam eu , nu ma recunosteam.O data cu inceputul scolii au aparut si strigatele gen: “Peruca!” prin scoala , pe strada , pentru ca sa fim seriosi in 2 luni nu este posibil sa  creasca parul cuiva ata de lung. Inaintea sa-mi cumpar peruca m-am gandit si la faptul ca trebuie sa-mi iau o peruca scurta sa nu se observe , dar parul lung pentru mine a fost o dorinta neimplinita de mic copil si mi-am zis in sine ca macar acum sa pot sa am ce mi-am dorit . La fel de descurajata si de demoralizata eram  si imi parea extem de rau ca am facut pasul asta .
Intr-o zi mi.am impus mie ca nu trebuie sa ma mai las calcata in picioare , ca nu trebuie sa fiu pe placu nimanui care nu ma suporta , ca n-am sa stau retrasa asa o viata intreaga pentru ca  asa vor niste copii care nu  au cei 7 ani de acasa si in primul rand pentru faptul  ca anii copilariei sunt cei mai frumosi si trabuie traiti si de care trebuie sa-mi amimtesc cu drag.
In momentul de fata pot spune ca ma consider o persoana normala , optimista ,plina de viata , o persoana vesela  si mai pot spune ca imi iubesc viata pe care o am si nu as da-o pe nimic in lume . Am o gramada de prieteni la care nu as fi sperat vreodata, care ma iubesc , ma respecta si ma sprijina , fara sa faca diferente intre mine si ei. Care ma accepta asa cum sunt , pentru ca am invatat sa nu mai acord atentie tuturor lucrurilor marunte, sa nu ma mai  consider diferita , sa fiu eu insami o persoana care isi face prietenii sa rada si sa se simta bine in prezenta mea.
Si ca sa va demonstrez : cand vin la mine rudele sau prietenele  eu stau cu capul gol  , nu ma feresc , nu imi este rusine de ceea ce sunt. Daca ma intreaba cineva daca port peruca , spun cu mandrie ca da si zambetul meu pervers sterge zambetul tampit de pe fata multora !
La un moment dat mama  a chemat  o doamna psiholog care venea la mine acasa o data pe saptamana  , care vroia sa ma ajute in rezolvare bolii, pentru a cauta o solutie ,iar aceasta vazand ca eu nu-i  acord atentie m-a intrebat  :”Tu vrei sa te faci bine?” , iar eu i.am raspuns :” Nu stiu , in mare parte nu , pentru  ca ma iubesc asa cum sunt si nu m-as vedea altfel !”. Si o spun cu mana pe inima ca daca mi-ar creste parul m-as tunde inapoi cheala si as folosi in continuare peruci.Multe prietene stau si se plang   datorita parului care le da dureri de cap ,pentru mine faptul ca port peruca il consider un avantaj.
Principiul dupa care ma ghidez e :”Viata e grea ! nu e nici.o problema , mi-o usurez eu “
Asa ca dragi fete , care aveti probleme asemanatoare nu va alarmati, nu face-ti o tragedie din asta , incercati sa fiti voi , sa  va simtiti bine  in pielea voastra. Cine va place , va place asa cum sunteti!
Si multe fete pun problema baietilor, sa va spun ca nu-i asa , am avut priteni care mai tare s-au alarmat la vestea ca as avea o boala si cand le-am zis despre ce este vorba au inceput sa rada datorita banalitatii. Asa ca dati curs vietii pentru ca exista povesti care daca nu le termini tu, te termina ele pe tine , iar eu,  voi ramane aceeasi fata cuminte cu un zambet usor ironic care ascunde multe.


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.

3 gânduri despre “O poveste reala

  • scarfaceB

    Si eu sunt diagnosticat cu Alopecia Universalis.daca mai sunt persoane cu problema asta puteti baga id-ul de messenger scarface_bodo_andra.mult respect pentru Andreea Murariu.

    • Jiva Autor articol

      Buna ziua si felicitari pentru curajul de a recunoaste o problema ce este total neinteleasa de omul cotidian care este preocupat de cu totul alte probleme lipsite de importanta! Eu sunt Iulia,incerc sa fac cunoscuta aceasta problema ca lumea sa nu mai fie speriata sau sa se uite ciudat.
      Poti oricand sa scri povestea ta, am vrea sa te cunoastem si chiar sa ne spui daca ai purtat vreodata o peruca si cum te face sa te simti!
      Poti sa imi scri pe office @ perucishop.ro ( fara spatii libere la email) Ne putem intalni si pe facebook : Magazin Peruci si Extensii

      Sper sa tinem legatura!